La multi ani, dragoste! Este 1 iunie, este ziua ta
. Esti copilasul lui mami si lui tati din clipa in care a inceput sa-ti bata inimioara.
Avem 17 saptamani implinite, dar cum este prima oara cand scriu aici, voi incepe povestea noastra din prima clipa.
Mami si tati te-au dorit foarte mult si au decis startul in luna august 2009, insa Doamne Doamne a vrut ca tu sa existi incepand cu februarie 2010, in preajma "Valentine's day". Deci a durat jumatate de an pana ca visul sa devina realitate. Mi-am facut testul pe 24 februarie 2010, si...au aparut in sfarsit doua liniute. Am fugit imediat la tati in dormitor, si am inceput sa strig de fericire ca e pozitiv! Nu ne venea sa credem, desi "lucram" la acest proiect de ceva vreme. Ne uitam unul la altul, cu ranjetele pe buze, apoi cand la test, cand la instructiunile de pe cutie. Si acolo scria clar " chiar daca intensitatea culorii celor doua liniute nu este aceeasi, sunteti insarcinata". Tati radea intr-una, dar era foarte speriat...Am anuntat imediat bunicii si matusile, pe unii personal, pe altii telefonic. Am starnit lacrimi de fericire. Esti atat de dorit, bebelusul meu!
Intamplarea a facut ca imediat a doua zi, pe 25 Februarie 2010, sa am deja programare la ginecologie. Vroiam sa-mi fac niste analize de rutina. Doctorul de la MedLife nu m-a consultat, m-a crezut pe cuvant ca sunt insarcinata si mi-a dat sa iau vitamine Elevit (una in fiecare zi pana la nastere), acid folic si Duphaston (pentru fixarea sarcinii). A urmat a doua programare, pe 3 martie 2010, cand am facut prima ecografie. De aceasta data sarcina a fost confirmata de saculetul gestational, care se afla acolo unde trebuie, in uter. Aveam 4 saptamani.
A urmat a doua ecografie la acelasi medic, pe 18 martie 2010. A fost prima oara cand ti-am auzit inimioara batand. Parea atat de puternica! La eco nu se vedea mare lucru, dar tati era foarte impresionat si spunea ca esti atat de frumos...Aveam 7 saptamani. "Inimioara - care s-a divizat in camera stinga si cea dreapta - bate cu aproximativ 150 batai pe minut - de doua ori mai repede decit inima dvs."
Ne-am decis sa mergem si la alt medic, recomandat de foste paciente si de o colega de birou, care are sotul ginecolog. Asta inseamna ca te voi naste la Giulesti. Am fost programata pe 12 aprilie 2010. Tati nu a intrat de data aceasta. Ne-a asteptat afara. Nu a stiut ca eram deja mari, aveam 11 saptamani si puteam face ecografie abdominala. Am fost uimita de ce am putut vedea. Dadeai din manutele tale firave intruna, paralel cu corpul. Nu ma asteptam sa te vad miscandu-te, desi citisem pe internet: "Intre saptamana a 6-a si a 10-a, fatul izbucneste in miscare folosindu-si capul, bratele si picioarele pentru a efectua miscari rotative si gratioase. In saptamana a 10-a sunt prezente miscari ale mainii catre cap, catre fata, catre gura; fatul isi deschide gura, o inchide si inghite." Eram toata un zambet. Parca pluteam de fericire. Cand am iesit afara si am inceput sa-i povestesc lui tati, am inceput sa plang. S-a suparat ca nu l-am chemat si pe el in cabinet. Astea da senzatii tari. M-a surprins si pe mine reactia mea. Eram coplesita de-a dreptul.
La 14 saptamani, pe 3 mai 2010, am mers din nou la medic. De data aceasta am putut vedea doar cum deschideai gurita ta mica, cand te-ai intors intr-o parte. E si normal, dupa cum am citit: "In saptamana a 14-a, miscarile sunt deja spontane, endogene si perioadele de activitate sunt alternate cu cele de odihna. Acum incep miscarile de respiratie si ale falcilor. Mainile sunt foarte ocupate sa interactioneze cu celelalte parti ale corpului si cu cordonul ombilical. Din acest stadiu timpuriu, miscarea este o activitate primara, uneori spontana, alteori provocata de evenimente. Miscarile provocate nu reflecta decat o sensibilitate la mediu. De exemplu, intre saptamana a 10-a si saptamana a 15-a, cand o mama rade sau tuseste, fatul ei se misca in decurs de cateva secunde." Nu am putut vedea mai mult, fiindca ne-ai tratat cu spatele.
Tati facea glume si spunea ca probabil ma asteptam sa-mi vorbesti.
Te-am putut vedea din nou pe 17 mai 2010, cand aveai 16 saptamani. Atunci am facut triplu test si sunt nerabdatoare sa vad rezultatul, desi stiu ca esti sanatos, mami. Nu ai de ce sa nu fii, si eu si tati venim din familii sanatoase, fara probleme. Pana acum toate analizele au iesit bine, mami are grija de ea si implicit de tine.
Eram curioasa sa vad daca esti fetita sau baietel. De atunci puteam afla.
"Sexul copilului este acum clar. Un fat destinat sa fie fetita va avea 2 cromozomi x, iar daca este destinat sa fie baiat va avea un cromozom x si un cromozom y. In jurul saptamanii a 16-a, cand copilul este pozitionat in mod favorabil, se poate determina sexul sau prin intermediul unei ecografii. In luna a 4-a de sarcina creste si dimensiunea uterului, care va ajunge la dimensiunea unui grapefruit."
Nu ca mi-as dori ceva anume. Mami nu are nici o preferinta. Vrea ca tu sa fii sanatos si frumos. La restul vom lucra impreuna pe parcurs. Mami si tati te vor ajuta sa-ti conturezi o personalitate frumoasa, sa fii un om puternic, sa fii un om bun si iubit. Tati parca nu ar vrea sa stie ce esti. Ii place suspansul. Spune ca ar prefera sa stie atunci cand te vei naste. Spre norocul lui, suspansul se prelungeste. Medicul a vazut un cocosel, apoi nu l-a mai vazut. Poate l-o fi confundat cu cordonul ombilical? Cine stie...
A doua zi de dimineata tati ne-a trimis un sms frumos. Scria "Pupa tata cocoselul lui". Nu-i asa ca e dulce? Urmatoarea zi ne-a luminat ziua scriindu-ne: "Sunteti viata mea!". Normal ca mami e tot timpul zambareata, e foarte fericita!
Un lucru minunat s-a intamplat in perioada aceasta, incepand cu saptamana 16. Mami a inceput sa te simta si e toata numai un zambet. Tati pupa burtica mereu si vorbeste cu tine. Iti spune ca te iubeste si te asteapta sa va jucati impreuna. E foarte curios de ceea ce se intampla in corpul lui mami. Ma intreaba ce simt, in ce parte a abdomenului si pune si el mana, sperand ca poate, poate te va simti si el. Dar deocamdata numai eu am privilegiul. Tu esti micut si nu ai putere sa lovesti astfel incat sa te poata simti cei ce imi ating burtica.
Toata lumea te iubeste, puiutul meu drag. Ne mangaie mereu, ne intreaba ce facem, cum ne simtim...suntem niste alintati! Noi doi ne-am inteles de minune de la inceput, ma simt mai bine ca niciodata. Nu am avut greturi nici macar o zi, si am depasit 4 luni de sarcina!
